Frescul bine conservat al Sfântului Aretha, martir din secolul al VI-lea, împodobește partea sudică a tavanului central din criptă Mănăstirii Hosios Loukas (secolul al XI-lea).
Titlu: Sfinții Gheorghe, Anichit, Vichentie și Aretha
Artist: Necunoscut
Tip: Frescă
An: Trecerea în revistă a secolului al XI-lea (aprox. 1050-1075)
Materiale: Nu sunt menționate (probabil pigmenți naturali în tencuială umedă)
Locație: Cryptă, Catoliconul Mănăstirii Hosios Loukas, Beotia
O Călătorie în Crypta Mănăstirii Hosios Loukas
Mănăstirea Hosios Loukas din Beotia este unul dintre cele mai strălucitoare monumente ale artei și arhitecturii medievii bizantine, un loc unde credința se întâlnește cu expresia artistică într-un mod unic. Coborând în atmosfera impresionantă a criptelor catoliconului, vizitatorul (chiar și cel online, prin imagini) simte că este transportat într-o altă epocă. Crypta, un spațiu funerar dar și de cult, găzduiește un cerc excepțional de fresce datând din jurul mijlocului secolului al XI-lea. Printre figurile care împodobesc bolțile cruciforme ale tavanului, întâlnim un cvartet impresionant de sfinți în partea sudică: martirii Anichit, Vichentie și împreună cu ei sfântul Aretha. Această reprezentare, împreună cu celelalte figuri de sfinți, apostoli și sfinți, compune un cor numeros care pare să se ridice din câmpul decorat, aproape paradisiac, al tavanului, participând tăcut la slujba de înmormântare care se desfășura acolo. Reprezentarea Sfântului Aretha în Mănăstirea Hosios Loukas, împreună cu ceilalți sfinți militari, ne oferă informații valoroase despre arta, teologia și istoria epocii, reflectând idealuri și modele care au modelat societatea bizantină. Studiul acestor forme, precum și al Viețile Sfinților care s-au format de-a lungul secolelor, ne ajută să înțelegem mai profund lumea Bizanțului.
Corul Sfinților în Cryptă
Pășind imaginar în crypta Mănăstirii Hosios Loukas (Buletin Arheologic), întâlnim un program iconografic unic. Pe cele zece bolți cruciforme care formează tavanul, se desfășoară un întreg oraș ceresc. Cvartete de forme sfinte, reprezentate pe stâlpi circulari, sunt aliniate axial, ca și cum „navighează” cu o ordine eternă printr-un câmp bogat decorat, simbolic paradisiac. Această armată cerească include apostoli, martiri, sfinți militari și sfinți, un cor numeros care este direct legat de Deisis (celebra Trinitate cu Hristos, Fecioara Maria și Înaintemergătorul) în arcul central. Întregul ansamblu pare să rezoneze cu slujba de înmormântare, amintind de scopul acestui spațiu.
Sfinții Militari și Poziția Sfântului Aretha
Martirii și sfinții militari ocupă o poziție proeminentă, împodobind cele trei bolți centrale de-a lungul axei Nord-Sud. Toți sunt reprezentați într-un mod standardizat, dar impunător: frontal, cu o expresie severă, purtând veșminte luxoase decorate cu paragaudi (benzi verticale purpurii care indicau rangul) și având o hlamidă (mantie) care se fixează pe umăr cu o broșă grea, elaborată. Ei țin în fața pieptului crucea martiriului, simbol al sacrificiului și victoriei lor asupra morții. În nordul acestor bolți se află figura Sfântului Gheorghe, iar în sud întâlnim trio-ul Sfinților Anichit, Vichentie și Sfântul Aretha, martirul care ne preocupă aici. Poziționarea Sfântului Aretha în Mănăstirea Hosios Loukas, alături de alți martiri importanți, subliniază onoarea acordată acestor apărători ai credinței.
Analiza Artistică a Frescei Sfântului Aretha
Să ne oprim pentru un moment în fața imaginii Sfântului Aretha, așa cum ne este transmisă de artistul necunoscut din secolul al XI-lea. Figura se proiectează printr-un medalion circular (stâlp), înconjurat de cercuri concentrice și motive vegetale elaborate care umplu restul spațiului bolții. Privind această imagine, chiar și digital, simți o legătură imediată cu trecutul, o senzație a sacralității pe care artistul a dorit să o transmită.
Sfântul Aretha este reprezentat strict frontal, cu o privire intensă și pătrunzătoare, privind dincolo de spectator, spre divin. Trăsăturile feței, deși oarecum stilizate conform Arta Bizantină a epocii (Cormack), emană seriozitate și spiritualitate. Părul și barba sa sunt reprezentate cu linii subțiri, paralele, creând o senzație de textură. Poartă o tunică deschisă, decorată cu paragaud pe umăr, și deasupra o hlamidă închisă, legată cu o broșă circulară. Mâna sa dreaptă se proiectează ținând o cruce, în timp ce mâna stângă este acoperită de hlamidă. Utilizarea culorilor pământii (ocru, maro) pentru față și păr, în contrast cu albastrul închis sau negru al hlamidei și verdele fundalului cu motive vegetale portocalii/roșii, creează o paletă de culori echilibrată. Aura, într-o nuanță aurie de ocru cu un contur dublu, subliniază sfințenia formei.
Imaginează-ți un pelerin din secolul al XI-lea intrând în cryptă, poate cu lumina slabă a lumânărilor tremurând, și întâlnind această figură pe tavan. Frontalitatea și privirea intensă ar crea o senzație de comunicare directă, de legătură spirituală. Calitatea frescei, cu liniile clare și detaliile decorative, ar sublinia importanța acestui spațiu și a figurilor reprezentate. (Poate o sugestie pentru o căutare ulterioară: iconografia bizantină a sfinților militari).
Datarea și Semnificația
Prezența anumitor sfinți părinți într-o altă boltă, în sud-est, oferă dovezi cruciale pentru datarea întregului decor mural al criptelor. Acolo sunt reprezentați Sfinții Loukas (fondatorul mănăstirii), Filoteu, Atanasie și Teodosie, cu inscripția „῾Ο ὅσιος πατήρ ἡμῶν” clarificând că este vorba despre egumeni decedați ai mănăstirii, și nu doar despre sfinții omonimi (care sunt reprezentați în altă parte). Teodosie, pe numele său de lume Teodor Leovach, a fost o figură proeminentă, oficial imperial dintr-o familie puternică tebană, și egumen al mănăstirii în 1048. Este considerat un posibil sponsor pentru cele strălucitoare mozaicuri ale catoliconului (Stikas). Reprezentarea sa ca sfânt părinte înseamnă că frescele criptelor au fost realizate după moartea sa, plasându-le cronologic aproape de mijlocul secolului al XI-lea, poate în timpul egumeniei lui Grigorie, care a finalizat marmorizarea bisericii. Aceasta face ca reprezentarea Sfântului Aretha și a celorlalți sfinți să fie o dovadă importantă a picturii medievii bizantine.
Fața Sfântului Aretha emană spiritualitatea bizantină, cu ochi mari și o expresie severă, caracteristici ale artei din Mănăstirea Hosios Loukas.
Interpretări Diferite & Evaluare Critică
Deși datarea generală a frescelor din crypta Mănăstirii Hosios Loukas la mijlocul secolului al XI-lea este larg acceptată, există discuții academice pe teme specifice. Anumiți cercetători, precum Robin Cormack, se concentrează pe producția artistică mai largă a perioadei și pe posibilele influențe din atelierele din Constantinopol. Alții, precum Eustathios Stikas, au aprofundat istoria construcției mănăstirii, corelând etapele de decorare cu anumite perioade de egumenie și sponsorizări. Există, de asemenea, opinii care plasează mozaicurile bizantine și frescele puțin mai târziu în secolul al XI-lea (Balty). Aceste abordări diferite îmbogățesc înțelegerea noastră, evidențiind complexitatea studiului unui monument atât de important.
Moștenirea Iconografică Bizantină în Contextul Românesc
Fresca Sfântului Aretha, găzduită de Mănăstirea Hosios Loukas, reprezintă mai mult decât o simplă ilustrație religioasă; ea servește drept o veritabilă fereastră către măiestria artistică rafinată, profunzimea gândirii teologice și complexitatea realității istorice din perioada bizantină a secolului al XI-lea. Această operă de artă, integrată armonios în ansamblul vast și detaliat al frescelor din cripta mănăstirii, permite figurii martirului să participe la un dialog tăcut și etern cu privitorul, fie el credincios sau cercetător. Frumusețea sa sobră, spiritualitatea intensă pe care o emană și semnificația sa istorică profundă o transformă într-o componentă esențială a bogatei moșteniri culturale pe care o protejează cu grijă Mănăstirea Hosios Loukas. Studiul atent al acestei fresce, precum și al întregului program iconografic, continuă să ofere perspective valoroase și să inspire admirație pentru rezistența remarcabilă a credinței și a artei de-a lungul secolelor. În mod interesant, influența profundă a iconografiei bizantine cretane este pregnantă și în România, unde evoluția către un anumit grad de „ne-naturalism” în pictura postmodernă reflectă ecourile acestei moșteniri.
Relevanța Istorică și Artistică a Frescei
În plus, frescele bizantine, inclusiv cea a Sfântului Aretha, sunt extrem de importante pentru a înțelege evoluția culturală și artistică nu doar a Bizanțului, ci și a regiunilor influențate de acesta, cum este și România. Aceste opere de artă nu doar că împodobeau spațiile sacre, dar ele funcționau și ca instrumente de învățare și meditație, transmițând învățături religioase și valori culturale.
Întrebări Frecvente
Cine a fost Sfântul Aretha reprezentat în Mănăstirea Hosios Loukas?
Sfântul Aretha a fost un mare martir al creștinismului care a trăit în secolul al VI-lea în orașul Najran din Arabia (actuala Yemen). A fost martirizat împreună cu mulți alți creștini în timpul persecuțiilor. Reprezentarea sa în Mănăstirea Hosios Loukas, alături de alți sfinți militari și martiri, subliniază importanța martiriului și a credinței ferme pentru biserica și societatea bizantină din secolul al XI-lea.
Unde se află exact fresca Sfântului Aretha în Mănăstirea Hosios Loukas?
Fresca Sfântului Aretha se află în cryptă, sub principalul Catolicon al Mănăstirii Hosios Loukas. În mod specific, împodobește partea sudică dintre cele trei bolți centrale ale tavanului, pe axa Nord-Sud. Este reprezentat pe un stâlp alături de Sfinții Anichit și Vichentie, ca parte a unui grup mai larg de martiri și sfinți militari care domină această parte a criptelor.
Ce caracterizează tehnica frescei Sfântului Aretha?
Fresca Sfântului Aretha din Mănăstirea Hosios Loukas urmează modelele picturii medievii bizantine din secolul al XI-lea. Se caracterizează prin frontalitate, stilizarea trăsăturilor, linii conturate intense și utilizarea tonurilor pământii în combinație cu culori mai vii pentru elementele decorative. Expresia este serioasă și spirituală, având ca scop evidențierea sfințeniei și nu realismul.
De ce sunt importante frescele din crypta Mănăstirii Hosios Loukas?
Frescele din cryptă, inclusiv cea a Sfântului Aretha, sunt extrem de importante deoarece reprezintă unul dintre cele mai bine conservate ansambluri de pictură bizantină din secolul al XI-lea. Oferă informații valoroase despre iconografie, tehnică, concepții teologice ale epocii, precum și despre istoria Mănăstirii Hosios Loukas, ajutând la datarea și înțelegerea monumentului.
Când au fost create exact frescele Sfântului Aretha și ale celorlalți sfinți din cryptă?
Frescele din crypta Mănăstirii Hosios Loukas, inclusiv reprezentarea Sfântului Aretha, sunt datate cu o precizie relativă în al treilea sfert al secolului al XI-lea, adică aproximativ între 1050 și 1075 d.Hr. Această dată se bazează în principal pe reprezentarea anumitor egumeni ai mănăstirii ca sfinți, ceea ce sugerează că frescele au fost realizate după moartea lor.
Bibliografie
- Buletin Arheologic. Volumul 61, 2006.
- Balty, Janine. Mozaicuri antice din Orientul Apropiat: cronologie, iconografie, interpretare. Centrul de cercetări de istorie antică, 1995.
- Cormack, Robin. Arta Bizantină. Oxford University Press, 2018.
- Stikas, Eustathios G. Istoria construcției Mănăstirii Hosios Loukas. În Atena, Societatea Arheologică, 1970.
- Viețile Sfinților în limba greacă, adică din sinaxare adunate. 1648. Link.
