Titlu: Bronzii Războinici din Riace
Artist: Necunoscut
Tip: Statuete de bronz
Datare: 460-450 î.Hr.
Dimensiuni: Dimensiune supranaturală (aproximativ 2 metri)
Materiale: Bronz cu inserții de cupru la buze și sfârcuri, argint la dinții Primului
Locație: Muzeul Național de Arheologie din Reggio Calabria, Italia
Bronzii Războinici din Riace sunt două dintre cele mai importante exemple de sculptură în bronz greacă antică care au supraviețuit până astăzi. Au fost descoperiți întâmplător în 1972 de un scafandru pe fundul mării, lângă Riace, Calabria, în sudul Italiei. Statuile, datând din perioada clasică (460-450 î.Hr.), înfățișează doi războinici goi de dimensiuni supranaturale, cu detalii anatomice și realism excepțional. Războinicul A’ se caracterizează printr-o postură mai matură și dinamică, în timp ce Războinicul B’ se distinge prin aspectul său tineresc și postura mai relaxată. Perfecțiunea tehnică a statuilor este impresionantă, cu o prelucrare detaliată a trăsăturilor feței, mușchilor și detaliilor precum venele și tendoanele. Inițial, se crede că purtau scuturi, sulițe și căști, iar ochii lor erau inserați cu materiale prețioase.
Istoricul Descoperirii și Conservarea
Descoperirea Bronzilor Războinici din Riace a reprezentat un punct de referință în istoria arheologiei. Pe 16 august 1972, un scafandru amator a descoperit prima statuie la o adâncime de opt metri în marea Riace. Ridicarea statuilor a fost realizată cu mare atenție de către serviciul arheologic italian, iar conservarea lor a durat mai mult de un deceniu în laboratorul din Florența.
Starea de conservare a statuilor a fost impresionantă, în ciuda șederii lor în mediul marin timp de peste două mii de ani. Tehnica de turnare folosită pentru construcția lor este un maestru al sculpturii în bronz al artei grecești antice (Castrizio). Suprafețele statuilor păstrează încă patina originală, iar elementele inserate din cupru și argint mărturisesc măiestria excepțională a artiștilor antici.
Procesul de conservare a dezvăluit informații valoroase despre tehnica de construcție a statuilor, care au fost turnate în părți diferite și apoi asamblate cu precizie excepțională. Este deosebit de interesantă constatarea că mâinile Războinicului B’ au fost deja reparate în antichitate, ceea ce sugerează utilizarea îndelungată și valoarea ridicată pe care le aveau statuile.
Studiul sedimentelor și al organismelor marine găsite pe statui a oferit informații importante despre condițiile de scufundare și ședere în mediul marin. Se presupune că statuile erau transportate cu o navă din Grecia spre Roma, când, din motive necunoscute, nava s-a scufundat în largul Riace. Absența altor descoperiri semnificative în zonă sugerează că epava ar fi putut fi descoperită și jefuită deja din antichitate.
Astăzi, statuile sunt expuse într-un spațiu special amenajat al Muzeului Național de Arheologie din Reggio Calabria, unde sunt păstrate în condiții controlate de temperatură și umiditate. Monitorizarea și conservarea continuă asigură păstrarea acestor opere de artă unice pentru generațiile viitoare.
Caracteristici Stilistice și Valoare Artistică
Valoarea artistică a Bronzilor Războinici din Riace este evidențiată prin perfecțiunea tehnică excepțională și perfecțiunea estetică. Precizia anatomică a formelor dezvăluie cunoașterea profundă a corpului uman de către artiștii antici. Mușchii, tendoanele și venele sunt redate cu un realism impresionant, creând senzația unor organisme vii.
Tehnica de turnare prezintă un interes deosebit, deoarece proporțiile antropometrice ale statuilor urmează cu precizie regula secțiunii de aur (Putrino). Prelucrarea detaliată a suprafețelor, cu alternanța texturilor netede și aspre, conferă vitalitate și ritm formelor, în timp ce utilizarea materialelor inserate la ochi, buze și sfârcuri amplifică impresia de realism.
În epoca creării lor, în jurul mijlocului secolului al V-lea î.Hr., arta greacă se afla într-o perioadă de tranziție de la severitatea stilului clasic timpuriu către maturitatea clasicului înalt, iar această tranziție este redată cu claritate excepțională în Războinicii din Riace. Postura formelor, cu caracteristicul contrapposto care transferă greutatea pe un picior, creează o curbură naturală a corpului și conferă mișcare și vitalitate compoziției, în timp ce expresia fețelor păstrează o liniște enigmatică ce amintește de zâmbetul arhaic.
Semnificația artistică a statuilor este amplificată de faptul că reprezintă exemple rare de opere originale din bronz ale perioadei clasice, deoarece majoritatea statuilor din bronz ale antichității s-au pierdut, fie din cauza reciclării metalului, fie din cauza deteriorării naturale. Conservarea lor în mediul marin, deși a provocat unele alterări, a contribuit la salvarea unor informații valoroase despre tehnica sculpturii în bronz antice.
Războinicii din Riace reprezintă apogeul artei grecești antice în redarea corpului uman și constituie o mărturie incontestabilă a nivelului înalt de tehnică și măiestrie artistică atins de artiștii greci antici. Influența lor asupra artei ulterioare a fost decisivă, devenind un model pentru mulți artiști ai Renașterii și ai vremurilor moderne.
Abordări Interpretative și Identitatea Formelor
Încercările de identificare a Bronzilor Războinici din Riace au provocat un dialog științific intens în comunitatea arheologică. Numeroase ipoteze au fost formulate cu privire la identitatea formelor, de la eroi mitologici la personaje istorice ale antichității. Scara monumentală și redarea idealizată a formelor sugerează reprezentarea unor personalități proeminente.
Originea statuilor rămâne subiect de cercetare științifică. Analiza stilistică și studiul artei epocii indică o posibilă origine dintr-un centru artistic important din sudul Italiei sau din Grecia continentală (Rebaudo). Calitatea excepțională a construcției și dimensiunile monumentale ale statuilor sugerează că erau destinate unui spațiu public important, probabil un sanctuar sau o piață.
În contextul istoriei culturale a Greciei antice, statuile reflectă evoluția percepției asupra corpului uman și a formei masculine ideale. Studiul elementelor care compun iconografia Războinicilor din Riace, cum ar fi nuditatea, postura și expresia feței, dezvăluie valorile sociale și culturale ale epocii lor, precum și modul în care grecii antici percepeau conceptul de eroism și bărbăție.
Absenta armelor și a elementelor complementare pe care le aveau inițial statuile îngreunează identificarea sigură a formelor. Cu toate acestea, studiul detaliat al caracteristicilor tehnice și al iconografiei lor a condus la formularea unor ipoteze bine documentate. Una dintre cele mai răspândite teorii leagă Războinicii de programul iconografic al unui sanctuar important din Magna Graecia, unde ar putea reprezenta eroi mitologici sau personaje istorice legate de fondarea sau istoria orașului.
Cercetarea continuă și noile metode științifice de analiză adaugă constant noi elemente în înțelegerea acestor opere de artă excepționale, evidențiind importanța lor pentru studiul artei și culturii grecești antice.
Redarea Anatomică și Prelucrarea Tehnică
Detaliul specific din Războinicul din Riace este un exemplu caracteristic al artei grecești clasice din secolul al V-lea î.Hr. Redarea extrem de detaliată a anatomiei dezvăluie înțelegerea profundă a corpului uman de către artist. Tranziția de la un mușchi la altul se face cu o naturalețe impresionantă. Modul de prelucrare a suprafeței bronzului, cu alternanța texturilor netede și aspre, conferă vitalitate formei.
În redarea triunghiului pubian se distinge modelarea atentă a planurilor și tranziția fină a volumelor, elemente care caracterizează arta clasică matură. Redarea naturalistă a corpului se îmbină armonios cu idealizarea formei, creând un echilibru între realism și idealism. Artistul a reușit să redea cu o precizie uimitoare pliurile fine ale pielii și tensiunea musculară.
Tehnica de turnare aplicată aici este extrem de avansată. Bronzul a fost turnat astfel încât să se obțină grosimi diferite în diferite puncte, asigurând atât stabilitatea lucrării, cât și redarea fină a detaliilor anatomice. Este o mărturie unică a perfecțiunii tehnice atinse de sculptura în bronz greacă în secolul al V-lea î.Hr.
Analiză Stilistică și Parcurs Istoric
Cei patru cai de bronz aurit sunt un exemplu excepțional al metalurgiei elenistice. Redarea dinamică a mișcării este impresionantă. Caii pășesc cu măreție. Precizia anatomică în redarea mușchilor și prelucrarea detaliată a coamelor dezvăluie o abilitate tehnică remarcabilă.
Compoziția prezintă un interes deosebit în redarea ritmului mișcării, deoarece fiecare cal are o postură ușor diferită, creând o senzație fluidă de progres. Bijuteriile elaborate de la gât, cu decorarea lor detaliată, adaugă o notă luxoasă care subliniază caracterul oficial al ansamblului.
Parcursul istoric al statuilor este la fel de fascinant ca și valoarea lor artistică. De la poziția lor inițială, probabil în Chios, au fost transferați la Hipodromul din Constantinopol și mai târziu la Veneția, unde au fost o sursă de inspirație pentru artiștii Renașterii. Călătoria lor aventuroasă a continuat când Napoleon i-a mutat la Paris în 1798, pentru a se întoarce în cele din urmă la Veneția în 1815.
Caii sunt un exemplu unic al tehnicii antice de turnare a bronzului la scară mare. Conservarea lor până în prezent ne permite să înțelegem mai bine tehnicile avansate ale metalurgiei antice și perfecțiunea artistică atinsă de meșteșugarii antici.
Bronzii Războinici din Riace: Moștenirea Artei Clasice
Bronzii Războinici din Riace sunt fără îndoială una dintre cele mai importante descoperiri ale artei grecești clasice din secolul al V-lea î.Hr. Descoperirea lor a îmbogățit semnificativ înțelegerea noastră asupra sculpturii în bronz grecești antice și a oferit informații valoroase despre tehnicile de construcție ale statuilor din bronz. Conservarea lor excepțională ne permite să admirăm perfecțiunea tehnică și artistică atinsă de artiștii greci antici.
Studiul continuu al Războinicilor din Riace dezvăluie constant noi elemente despre tehnica sculpturii în bronz antice și modul în care artiștii antici abordau redarea corpului uman. În același timp, prezența lor în Muzeul din Reggio Calabria contribuie la evidențierea patrimoniului cultural al Magna Graecia și la înțelegerea legăturilor culturale dintre lumea greacă și sudul Italiei în antichitate.
elpedia.gr
Bibliografie
- Castrizio, D. „The Problem of the Identification of the Riace Bronzes: A Literary Approach.” Индоевропейское языкознание и классическая филология (2021): 324-337.
- Malikli, Z. „Trade and Rock Art Traditions: Prehistoric Paths Between Italy and Northern Europe in Bronze Age.” PhD diss., University of Pavia, 2023.
- Putrino, A. R. Marinelli, M. Caputo, and M. Raso. „The Golden Section in the Art of Ancient Greece: An Anthropometric Study of the Young Warrior of Riace.” Humanities and Social Sciences Communications 11, no. 1 (2024): 1-12.
- Rebaudo, L. and M.V. Curtolo. „Le copie dei guerrieri di Riace di Vinzenz e Ulrike Brinkmann. Una discussione.” Atti e Memorie della Società Magna Grecia 5 (2021): 145-168.
- Unrau, C. „The True Utopia? Riace, Wim Wenders Il Volo, and the Prefigurative Politics of Migration.” In Imagining Pathways for Global Cooperation, edited by Pol Bargués-Pedreny and Kai Koddenbrock, 179-196. Cheltenham: Edward Elgar Publishing, 2022.
