Maica Domnului cu Pruncul pe Tron „Doamna Îngerilor”

 

Titlu: Fecioara cu Pruncul pe Tron „Doamna Îngerilor”

Artist: Necunoscut (cercul lui Andreas Ritzos)

Tip: Icoană portabilă

Datare: cca. 1500

Dimensiuni: 120×77×3 cm

Materiale: Tempera pe ou pe lemn cu fundal auriu

Locație: Biserica Sfântul Antonie, Corfu

 

 

Icoana Fecioarei cu Pruncul pe Tron, cunoscută sub numele de „Doamna Îngerilor”, este un exemplu remarcabil al artei post-bizantine de la sfârșitul secolului al XV-lea. Este o reprezentare măreață a Fecioarei așezată pe un tron de lemn, bogat decorat, ținând în brațe pe micul Hristos. Compoziția este îmbogățită de prezența arhanghelilor și a profeților, creând un ansamblu cu un conținut simbolic și teologic puternic.

Lucrarea se încadrează în tradiția Școlii Cretene, care a înflorit din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea și se caracterizează prin tehnica rafinată, devotamentul față de tradiție și calitatea excepțională a execuției. Această icoană urmează un tip iconografic stabilit de Andreas Ritzos, unul dintre cei mai importanți pictori ai vremii, dar este îmbogățită cu elemente suplimentare care îi conferă un caracter special și un simbolism teologic mai profund.

Numele „Doamna Îngerilor” subliniază rolul proeminent al Fecioarei în ierarhia cerească, în timp ce prezența profeților cu simbolurile lor emblematice face referire la tema „Deasupra Profeții”, legând Vechiul cu Noul Testament și subliniind rolul Fecioarei în planul divin al economiei.

 

1. Analiza iconografică a Fecioarei cu Pruncul pe Tron

Icoana Fecioarei cu Pruncul pe Tron prezintă unul dintre cele mai importante tipuri iconografice ale artei bizantine și post-bizantine, cu caracteristici speciale care o fac un caz de studiu unic al Școlii Cretene.

1.1 Compoziția centrală și postura formelor

În centrul compoziției domină figura Fecioarei, așezată pe un tron de lemn bogat decorat. Mâna dreaptă a ei se sprijină protector pe umărul lui Hristos, în timp ce mâna stângă îi atinge ușor piciorul. Această postură, plină de afecțiune și protecție, emană un sentiment de iubire maternă care depășește nivelul uman, transportând privitorul în sfera sacrului.

Micul Hristos stă în poala mamei sale într-o postură oficială, binecuvântând cu mâna dreaptă, în timp ce cu stânga ține un sul închis, simbol al înțelepciunii divine și al legii. Contrastul dintre forma sa copilărească și postura sa oficială, sacerdotală, creează o dinamică interesantă care subliniază natura sa duală ca Dumnezeu și om.

1.2 Simbolismul tronului și al detaliilor

Tronul de lemn, de culoare aurie cu reflexii dense de aur, nu este doar o piesă de mobilier, ci un simbol al demnității regale a Fecioarei. Spătarul cu dublă curbură care se termină în mici elemente alungite, picioarele tronului cu capete de leu și decorațiunile vegetale stilizate creează un sentiment de măreție și impunere.

Un interes deosebit prezintă perna roșie pe care stă Fecioara, cu noduri la capete și două benzi cu litere pseudo-arabe aurii, element care atestă influența motivelor decorative orientale în Școala Cretană.

1.3 Paleta de culori și utilizarea fundalului auriu

Paleta de culori a icoanei se caracterizează prin contraste puternice care servesc atât scopuri estetice, cât și simbolice. Tunica verde închis a Fecioarei (care probabil inițial avea o nuanță albastră) contrastează cu maforionul său maro-roșcat închis, în timp ce încălțămintea sa roșie funcționează ca un contrapunct cromatic. Această alegere a culorilor nu este întâmplătoare, ci urmează o lungă tradiție de simbolism. (Căutați mai multe informații cu cuvintele: simbolism bizantin culori iconografie)

Fundalul auriu care înconjoară formele este un element caracteristic al iconografiei bizantine și simbolizează lumina necreată, prezența divină. Nu este un simplu element decorativ, ci un mod de a reprezenta transcendentul, creând un spațiu în afara timpului și dimensiunilor pământești.

1.4 Redarea expresiilor și interacțiunea

Fețele Fecioarei și ale lui Hristos sunt redate cu o delicatețe și măiestrie excepționale. Modelarea lor cu linii albe, alternând între intense și subtile, creează o senzație de iluminare interioară care conferă spiritualitate formelor. Proplasarea maro-verde care indică umbrele nu este foarte întunecată, permițând o tranziție lină de la lumină la umbră.

Poziția oblică a picioarelor Fecioarei și ale lui Iisus este echilibrată de privirea lor, care are o direcție opusă, creând o interacțiune dinamică care îmbogățește compoziția și adaugă mișcare unei reprezentări altfel statice.

1.5 Elemente inscripționale și identitatea icoanei

În stânga și dreapta capului Fecioarei sunt scrise cu roșu pe fundalul auriu inscripțiile „M(ητ)ΗΡ Θ(εο)Υ” și „DOAMNA ÎNGERILOR”. Numele „Doamna Îngerilor” subliniază poziția sa proeminentă în ierarhia cerească, ca regină a forțelor angelice, în timp ce prezența arhanghelilor Mihail și Gavriil în partea superioară a icoanei, în bust și în postură de respect și adorare, întărește acest simbolism.

 

Profeții David, Solomon, Isaia și Daniel înconjoară Fecioara cu Pruncul pe Tron, ținând elemente simbolice care prefigurează Fecioara.

2. Profeții și tema „Deasupra Profeții”

 

În cele patru colțuri ale tronului sunt prezentați profeți în bust care ies din nori, îndreptați spre Fecioară și ținând suluri desfășurate. Prezența lor încadrează icoana în ciclul iconografic mai larg cunoscut sub numele de „Deasupra Profeții”.

 

2.1 Originea și evoluția temei iconografice

 

Tema „Deasupra Profeții” apare pentru prima dată într-o icoană de la sfârșitul secolului al XI-lea sau începutul secolului al XII-lea la Sinai. În perioada paleologă și post-bizantină, apare frecvent în icoane, fresce și broderii, fiind unul dintre cele mai îndrăgite subiecte ale iconografiei ortodoxe.

 

În icoana din Corfu, prezența profeților este extrem de discretă, deoarece sunt reprezentați la scară mică și fără un cadru special, ceea ce conferă lucrării o compoziție echilibrată în care greutatea rămâne pe figura centrală a Fecioarei.

 

2.2 Prezența simbolică a lui David și Solomon

 

În partea superioară stângă este reprezentat profetul David, ținând un model de clădire alungită cu acoperiș dublu și cupolă, simbol al Templului din Ierusalim. Pe sulul său citim un pasaj din psaltire: „ANASTITHI K(ύρι)E EIC TIN ANAPAUCIN | COY CY KAI Η KIVOTOS | TOU AGIACMA TOC COY OI | IEPEI[C]”.

 

În partea superioară dreaptă este prezentat Solomon, ținând un model de edificiu circular cu cupolă și un sul cu inscripția: „Η SOFIA OKODOMISEN | EAΥTI OIKON | KAI ΥΠΗΡΕΙΣΕ | СТУЛОУС ЕПТА Е[ΟΦΑΞΕΝ]|ΤΑ”. Prezența celor doi profeți regali, tată și fiu, simbolizează descendența regală a lui Hristos și legătura Fecioarei cu genealogia regală.

 

2.3 Simbolismul profeților Isaia și Daniel

 

În colțul din stânga jos este reprezentat profetul Isaia, al cărui sul conține un pasaj din profețiile sale, referitor la viziunea serafimului care ține cu cleștele cărbunele. Serafimul este reprezentat imediat la dreapta profetului, creând o legătură iconografică directă cu textul sulului.

 

În colțul din dreapta jos este prezentat profetul Daniel, ținând un sul care se referă la viziunea pietrei care a devenit un munte mare și a acoperit pământul. Lângă el este reprezentat un model miniatural de munte conic abrupt, o redare vizuală a profeției sale. (Căutați mai multe informații cu cuvintele: profeția Daniel piatră unghiulară)

 

2.4 Interpretarea teologică a simbolurilor profetice

 

Simbolurile care însoțesc profeții (templu, edificiu cu cupolă, serafim cu clește, munte conic) sunt prefigurări ale Fecioarei în Vechiul Testament. Fecioara este asemănată cu Chivotul Sfințeniei (David), cu Casa Înțelepciunii (Solomon), cu cleștele care ține cărbunele-Hristos (Isaia) și cu muntele din care a fost tăiată piatra-Hristos (Daniel).

 

Această lectură simbolică complexă creează un cadru teologic complicat care leagă Vechiul cu Noul Testament, prezentând Fecioara ca figura centrală în planul divin al economiei.

 

2.5 Raritatea combinației elementelor iconografice

 

Este remarcabil faptul că combinația tipului Fecioarei cu Pruncul pe Tron stabilit de Ritzos cu tema „Deasupra Profeții” este rară. Se întâlnește în puține exemple, cum ar fi pe un sacou al Muzeului Bizantin și pe o icoană a Mănăstirii Aimyalon, ceea ce face ca icoana din Corfu să fie deosebit de importantă pentru studiul evoluției Fecioarei în iconografia post-bizantină.

Fața Fecioarei este modelată cu linii albe și proplasare maro-verde, caracteristici ale stilului cercului lui Andreas Ritzos în Fecioara cu Pruncul pe Tron.

 

3. Icoana în contextul Școlii Cretene

 

Fecioara cu Pruncul pe Tron din Corfu este un exemplu caracteristic al producției artistice a Școlii Cretene, una dintre cele mai importante manifestări ale artei post-bizantine. Prin analiza caracteristicilor stilistice, se evidențiază legătura sa cu tradiția cercului lui Andreas Ritzos și poziția sa în evoluția iconografiei bizantine.

 

3.1 Relația cu opera lui Andreas Ritzos

 

Icoana reia un tip stabilit de Andreas Ritzos cu marea sa icoană, care odinioară împodobea iconostasul bisericii principale a Mănăstirii Patmos. În ciuda diferențelor de detaliu – cum ar fi rotația inversă a Fecioarei și a lui Hristos în icoana lui Ritzos și absența profeților – asemănările în structură, compoziție și elementele tronului sunt decisive.

 

Tronul icoanei din Corfu diferă de cel din icoana lui Hristos a lui Ritzos din Patmos doar prin absența măștilor monocrome duble pe spătar și a unei serii de coloane mici în partea inferioară. Perna cu noduri și banda cu litere pseudo-arabe este identică cu cea din icoana lui Ritzos, iar schimbarea treptată a tonului podelei verzi este caracteristică.

 

3.2 Caracteristici stilistice și execuție tehnică

 

Inițial, icoana a fost atribuită greșit lui Emmanuel Tzanes, un pictor din secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, curățarea sa a dezvăluit că este o lucrare excepțională, mult mai veche, datând din jurul anului 1500. Modelarea formelor nu are duritatea care caracterizează lucrările lui Tzanes: umbrele sunt mai moi, luminile sunt suculente, iar tehnica se identifică cu cea a cercului lui Andreas Ritzos.

 

Execuția extrem de îngrijită a icoanei, cu redarea atentă a detaliilor și calitatea înaltă a modelării cromatice, atestă măiestria unui artist excepțional care avea o cunoaștere deplină a iconografiei și tehnicii Școlii Cretene. (Căutați mai multe informații cu cuvintele: tehnica picturii Școala Cretană)

 

3.3 Difuzarea tipului iconografic

 

Tipul Fecioarei cu Pruncul pe Tron, așezată pe un tron de lemn, uneori rotit spre stânga și alteori spre dreapta, a cunoscut o mare difuzare în Școala Cretană. Se întâlnește, de asemenea, în Mesembria, în lucrări ale școlii din Teba și ale atelierelor locale insulare sau continentale, în fresce și icoane din Insulele Ionice, precum și în broderii, până la începutul secolului al XVIII-lea.

 

Acest fapt subliniază importanța acestui tip iconografic pentru tradiția ortodoxă și acceptarea sa largă în diferite regiuni și arte, făcându-l unul dintre cele mai influente tipuri ale iconografiei post-bizantine a Fecioarei.

Arhanghelii în Fecioara cu Pruncul pe Tron sunt reprezentați în bust și în postură de respect, întărind numele „Doamna Îngerilor”.

 

Din perspectiva unei analize profunde, reprezentarea „Doamna Îngerilor” a Fecioarei cu Pruncul pe Tron, din Corfu, transcende simpla categorie de operă de artă, ridicându-se la rangul de sinteză magistrală a tradiției iconografice post-bizantine. Această icoană, o veritabilă mărturie a epocii sale, ne dezvăluie complexitatea unui „text” spiritual și teologic ce se desfășoară în întregime prin intermediul limbajului vizual.

Patrimoniul Iconografic Românesc

Modalitatea în care figura centrală a Fecioarei se contopește cu prezențele profetice și arhanghelice creează un ansamblu de o coerență remarcabilă, unind Vechiul Testament cu Noul Testament și traducând concepte teologice profunde într-un limbaj artistic de o rafinată subtilitate. Acest demers artistic nu doar că încântă privirea, dar invită la o contemplare spirituală, deschizând porțile către meditație și reflecție. De altfel, trebuie menționat faptul că influența profundă a iconografiei bizantine cretane este evidentă și în România, unde evoluția non-naturalismului în pictura postmodernă poartă amprenta acestei tradiții remarcabile.

Școala Cretei în Contextul Artei Românești

Dincolo de rolul său de obiect de cult, icoana, datând din jurul anului 1500, se prezintă ca un document istoric prețios, ce ne permite să pătrundem în căutările spirituale, aspirațiile artistice și concepțiile teologice ale unei epoci întregi. Această operă nu doar că ilustrează măiestria Școlii Cretene, dar se integrează organic în patrimoniul cultural al spațiului elen, devenind o veritabilă punte între generații și culturi. În esență, „Doamna Îngerilor” nu este doar o icoană, ci o fereastră către sufletul unei epoci, o mărturie a spiritualității și a creativității umane.

 

Tronul de lemn al Fecioarei cu Pruncul pe Tron cu reflexii aurii și capete de leu simbolizează demnitatea regală a Fecioarei.

 

Întrebări frecvente

Care este semnificația istorică a icoanei Fecioarei cu Pruncul pe Tron din Corfu?

Această reprezentare a Fecioarei cu Pruncul constituie un document important pentru tranziția de la arta bizantină la cea post-bizantină. Icoana datează din jurul anului 1500, o perioadă-cheie pentru evoluția Școlii Cretene. Inițial a fost atribuită greșit lui Emmanuel Tzanes (secolul al XVII-lea), dar curățarea atentă a dezvăluit caracteristicile autentice ale unei lucrări din cercul lui Andreas Ritzos, una dintre cele mai importante figuri ale picturii cretane.

Ce simbolizează cei patru profeți care înconjoară Fecioara cu Pruncul?

Profeții David, Solomon, Isaia și Daniel, care apar în colțurile tronului, reprezintă tema „Deasupra Profeții”. Fiecare profet poartă elemente simbolice care prefigurează Fecioara: David o compară cu Chivotul, Solomon cu Casa Înțelepciunii, Isaia cu cleștele care ține cărbunele-Hristos, iar Daniel cu muntele din care a fost tăiată piatra-Hristos. Această legătură teologică unifică Vechiul cu Noul Testament.

Ce caracteristici tehnice se remarcă în icoana Fecioarei cu Pruncul pe Tron din Corfu?

Icoana se distinge prin modelarea excepțională a fețelor cu linii albe, alternând între intense și subtile, care subliniază punctele luminoase și conturează discret volumele. Culoarea pielii este maro deschis spre roz, cu proplasare maro-verde pentru umbre. Paleta cromatică cu tunica verde închis a Fecioarei, maforionul maro-roșcat și fundalul auriu creează un ansamblu armonios cu contraste puternice.

De ce Fecioara din icoana din Corfu este numită „Doamna Îngerilor”?

Numele „Doamna Îngerilor” este unul dintre numeroasele titluri onorifice atribuite Fecioarei cu Pruncul. Subliniază rolul proeminent al Fecioarei în ierarhia cerească, ca regină a forțelor angelice. În icoană, această calitate este întărită de prezența arhanghelilor Mihail și Gavriil în partea superioară, care sunt reprezentați în bust și în postură de respect față de Fecioară.

Cum se încadrează Fecioara cu Pruncul pe Tron în tradiția Școlii Cretene?

Icoana este un exemplu caracteristic al Școlii Cretene, care a înflorit din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea. Urmează un tip iconografic stabilit de Andreas Ritzos, cu elementul distinctiv al adăugării profeților. Tehnica excepțională, fundalul auriu, modelarea atentă a fețelor și compoziția echilibrată reflectă valorile estetice înalte ale acestei școli. Acest tip a cunoscut o mare difuzare și a influențat arta în diferite regiuni ale teritoriului elen.

 

Bibliografie

1. Beigbeder, O. (1995). Léxico de los símbolos. Madrid: Encuentro Ediciones.
2. Rankavēs, A. R. (1865). Αρχαιολογια: ιστορια της αρχαιας καλλιτεχνιας. Αθήνα.
3. Thomas, J. P. (1987). Private Religious Foundations in the Byzantine Empire. Washington, D.C.: Dumbarton Oaks.
4. Οἱ τεσσαρες μεγαλοι Προφηται. Ἡσαϊας, Ἱερεμιας, Ἰεζεκιηλ. (1837). Αθήνα.
5. Ταμειον ὀρθοδοξιας περιεχον συνοπτικως και διαλαμβανον περι. (1804). Αγγέλων.
6. Archaiologikon deltion: Chronika. Meros B. (2008). Θεοτόκος. Αθήνα.