Îngerul Întâlnirii a Doua, o frescă bizantină rară (1291/92-1315) care decorează narthexul Metropolei din Mistras.
Titlu: Îngerul Întâlnirii a Doua
Artist: Necunoscut
Tip: Frescă
An: 1291/92-1315
Materiale: Frescă
Locație: Narthexul Metropolei, Mistras, Grecia
În inima cetății fortificate Mistras, în narthexul Metropolei Sfântului Dimitrie, stă un martor tăcut al unei glorie trecute și al unei credințe profunde, un înger. Nu este un înger oarecare, ci o figură strâns legată de eshatologia credinței creștine: Îngerul Întâlnirii a Doua. Această frescă excepțională, realizată între 1291/92 și 1315, face parte dintr-o compunere mai amplă și grandioasă a Întâlnirii a Doua, care acoperă tavanul boltit și pereții narthexului. Scena, cu Judecătorul Drept, Pregătirea Tronului, învierea morților și reprezentările Iadului și Paradisului, avea scopul de a pregăti credincioșii pentru judecata finală. În cadrul acestei compuneri impunătoare, acest înger specific, care este reprezentat pe stâlpul drept al intrării, se remarcă. Stă într-o poziție de veghe, citind dintr-o carte mare, deschisă, așezată pe un elegant lectern. Această figură, cititorul ceresc, este relativ rară în iconografia Întâlnirii a Doua, făcând această frescă din Metropola Mistras (Orthodoxos Ekklēsia tēs Hellados et al.) un obiect de studiu și admirație. Subtilitatea formei, delicatețea și ritmul pe care îl conferă aripa ridicată compun o capodoperă a artei bizantine, invitându-ne să descoperim semnificațiile sale mai profunde.
Fața Îngerului Judecății cu aureola de aur. Observați expresivitatea și subtilitatea tehnicii bizantine în Metropola Mistras.
Fresca Îngerului Judecății în Metropola Mistras
Trecând pragul Metropolei Sfântului Dimitrie din Mistras, vizitatorul intră într-un spațiu unde arta și credința coexistă de secole. Aici, în narthex, se desfășoară una dintre cele mai impresionante reprezentări ale Întâlnirii a Doua în arta bizantină, iar rolul central în aceasta îl joacă Îngerul pe care îl examinăm.
Amplasarea Frescei în Narthex
Forma Îngerului Întâlnirii a Doua nu se află într-un loc întâmplător. Decorează stâlpul drept (adică pilonul care încadrează ușa) al intrării vestice a narthexului. Exact în fața sa, pe stâlpul stâng, este reprezentat un alt înger, de asemenea cu o carte deschisă, deși mai puțin bine conservat. Amplasarea lor de-o parte și de alta a intrării este simbolică, deoarece funcționează ca paznici cerești care îi întâmpină (sau îi avertizează) pe credincioși cu privire la judecata care vine pe măsură ce intră în biserica principală. Forma stă sub reprezentarea Pregătirii Tronului, care domină partea vestică a bolții narthexului.
Reprezentarea Mai Amplă a Întâlnirii a Doua
Îngerul face parte integrantă dintr-o compunere mult mai mare și complexă. Întreaga boltă și pereții narthexului sunt acoperite cu scene ale Întâlnirii a Doua (Ryan). Figura centrală este Hristos ca Judecător Drept, înconjurat de îngeri și apostoli. În jurul său sunt reprezentate Învierea morților, cu pământul și marea aducându-și morții, torturile îngrozitoare ale celor osândiți în contrast cu liniștea Paradisului și, desigur, Pregătirea Tronului. Întreaga scenă funcționează ca o reamintire vizuală și o îndemnare pentru credincioși de a trăi virtuos, reflectând asupra judecății finale. (Căutați mai multe informații cu cuvintele: Iconografie Întâlnirii a Doua Bizanț).
Mărturii ale Istoriei: Inscripția Fondatoare
Punctul de plecare istoric pentru frescele narthexului ne este oferit de o inscripție de marmură valoroasă. Gravată pe partea exterioară sudică a narthexului, la vest, inscripția menționează ca fondator pe mitropolitul de atunci al Lacedemoniei, Nicifor Moșchopulos, și datează din anul 1291/92. Inscripția se încheie cu o urare și o îndemnare către credincioșii care trec, chemându-i să se roage să stea la dreapta Judecătorului, împreună cu „oițele”, în Ziua Judecății, legând direct actul fondator de conținutul eshatologic al frescelor.
Datarea Operei și Mitropolitul Nicifor
Nicifor Moșchopulos a fost mitropolit al Lacedemoniei din 1288 până în jurul anului 1315. Inscripția fondatoare din 1291/92 stabilește un terminus post quem clar (adică, limita temporală cea mai devreme) pentru crearea frescelor narthexului. Studiile sunt de acord că frescele nu ar trebui să fie foarte departe în timp de gravarea inscripției, probabil au fost finalizate puțin mai târziu sau în orice caz în timpul arhieriei lui Moșchopulos, adică până în 1315. Această perioadă coincide cu începutul marii apogeu a Mistrasului.
Iconografia Unică a Îngerului Cititor
Ceea ce face ca îngerii de pe stâlpii Metropolei să fie deosebit de interesanți este rolul lor specific: citesc cărțile vieții (Apoc. 20:12), unde sunt înregistrate faptele oamenilor, în perspectiva judecății. Această reprezentare a doi îngeri-cititori de-o parte și de alta a intrării, ca parte a Întâlnirii a Doua, este considerată destul de rară. O temă similară o întâlnim în capela Mănăstirii Chora din Constantinopol, însă acolo cei doi îngeri cu cărțile stau lângă Judecător și poartă veșminte regale. La Mistras, îngerul funcționează ca un preînger al judecății lui Hristos (Cramer), un scriitor ceresc care dezvăluie faptele, punând accent pe responsabilitatea individuală în fața lui Dumnezeu.
Analiza Artistică și Simbolismul Frescei
Dincolo de semnificația sa istorică și teologică, fresca Îngerului Întâlnirii a Doua din Metropola Mistras reprezintă un exemplu excepțional al artei bizantine din acea perioadă. Perfectiunea sa artistică, tehnica și simbolismul o fac o operă care merită o analiză atentă.
Tehnica Frescei și Arta Palaeologă
Opera este realizată cu tehnica frescei, unde culorile sunt aplicate pe tencuiala încă umedă, permițând pigmentului să pătrundă adânc și să devină una cu zidul. Această tehnică asigură o mare rezistență în timp, așa cum se dovedește din starea bună de conservare a îngerului din dreapta. Artistic, se încadrează în curentul mai larg al Renașterii Palaeologe, o perioadă de mare înflorire artistică în Bizanț, în ciuda decadenței politice. Frescele bizantine din această perioadă, și în special la Mistras, sunt caracterizate printr-un nou sentiment al volumului, mișcării și expresiei (Asociația de Arheologie Creștină).
Analiza Vizuală: Culori, Design și Lumină
Observând imaginea cu atenție, aproape simți textura tencuielii sub culoare. Paleta de culori, deși influențată de trecerea timpului, păstrează o noblețe. Domină tonurile pământii, cafeniile, ocrul și albastrul închis al fundalului, care creează o atmosferă de seriozitate și mister. Culoarea aurie, folosită în aureolă, în lecternul elaborat și în detaliile cărții, conferă strălucire și subliniază sacralitatea scenei. Designul este dinamic și în același timp elegant. Picturile, dacă am putea să le vedem de aproape, ar dezvălui măiestria artistului necunoscut în redarea pliurilor veșmântului și a aripilor. Modul în care cade lumina (așa cum ne-o imaginăm în spațiul original al narthexului, poate de la o fereastră sau de la lumânări) ar accentua dramatic volumul formei și suprafețele strălucitoare ale aurului.
Forma Îngerului: Poziție, Mișcare și Expresie
Îngerul este reprezentat într-o poziție plină de viață și veghe. Nu este o formă statică, lipsită de expresie. Corpul său este suplu, cu o ușoară înclinare, ca și cum tocmai s-ar fi oprit pentru a citi sau ca și cum s-ar pregăti să-și continue misiunea cerească. Aripa sa dreaptă, mare și ridicată, se conturează dinamic pe fundalul închis, conferind un ritm intens și un sentiment de mișcare în sus și spre dreapta. Acest element, combinat cu delicatețea formei și redarea atentă a trăsăturilor feței, creează o senzație de grație cerească. Privirea sa, deși oarecum deteriorată, pare serioasă și concentrată asupra lucrării sale.
Simbolismul Cărții și al Lecternului
Elementul central al scenei este cartea mare, deschisă, pe care o ține îngerul. Simbolizează „Cartea Vieții” sau cărțile în care sunt înregistrate faptele oamenilor, conform Apocalipsei lui Ioan. Citirea acesteia de către înger în timpul Judecății sugerează dezvăluirea tuturor în fața lui Dumnezeu și judecata imparțială pe baza faptelor fiecăruia. Însuși lecternul, pe care se sprijină cartea, este neobișnuit de elaborat și prețios, probabil pentru a sublinia importanța conținutului cărții. Este aurit, cu un design elegant, conferind solemnitate scenei. (Căutați mai multe informații despre tehnică cu expresia: Frescă bizantină medievală). Evoluția frescei bizantine în Grecia prezintă un interes deosebit (Skawran).
Experiența Vizualizării și Semnificația Operei
Stând mental în fața acestei fresce, aproape 700 de ani după crearea sa, nu poți decât să simți uimire. Forma îngerului, în ciuda deteriorărilor, păstrează puterea și impunerea sa. Detaliul de pe lectern, pliurile veșmântului, mișcarea aripii, toate te cheamă să le observi din nou și din nou. Îmi imaginez credincioșii din acea vreme, trecând pe lângă acest loc în timp ce intrau în Metropolă, simțind privirea îngerului asupra lor, o constantă reamintire a responsabilității lor și a judecății finale. Chiar și astăzi, ca vizitator sau cercetător, contactul cu această operă este o experiență puternică, o punte cu trecutul și o invitație la reflecție.
Epilog
Fresca Îngerului Întâlnirii a Doua din narthexul Metropolei din Mistras este mult mai mult decât o simplă reprezentare religioasă. Reprezintă o temă iconografică rară, executată cu măiestria artistică a perioadei Palaeologe, încorporând un profund simbolism teologic și o semnificație istorică. Forma cititorului ceresc, care stă în veghe cu cartea vieții deschisă, funcționează ca o reamintire atemporală a judecății finale și a responsabilității individuale. Studiul său ne transportă în prospera cetate fortificată Mistras, dezvăluind aspecte ale artei, credinței și vieții oamenilor care au creat-o și au admirat-o. Rămâne un prețios relicvar, care invită spectatorul contemporan la reflecție și admirație.
Detaliu al frescei din Mistras: Îngerul Judecății, concentrat asupra citirii Cărții Vieții, o capodoperă a artei Palaeologe.
Întrebări Frecvente
Ce reprezintă exact Îngerul Întâlnirii a Doua din Mistras?
Această frescă ilustrează unul dintre îngerii care, conform Apocalipsei, citesc cărțile cu faptele oamenilor în Ziua Judecății. Nu este Hristos Judecător, ci un slujitor ceresc care participă la procesul Întâlnirii a Doua, ținând cartea deschisă pe un lectern elaborat, pregătit să dezvăluie faptele.
De ce este considerată rară această reprezentare a Îngerului?
Reprezentarea a doi îngeri care citesc cărțile vieții, amplasați simetric pe stâlpii intrării unei biserici ca parte a scenei Judecății Finale, nu este obișnuită în iconografia bizantină. Deși există exemple de îngeri cu cărți lângă Judecător (cum ar fi la Mănăstirea Chora), această compunere specifică din Mistras este considerată destul de specială.
Cine a fost Nicifor Moșchopulos, asociat cu fresca?
Nicifor Moșchopulos a fost Mitropolit al Lacedemoniei (cu sediul în Mistras) din 1288 până în jurul anului 1315. A fost un erudit și iubitor de cărți, și este considerat fondatorul narthexului Metropolei, așa cum atestă inscripția din 1291/92. Arhieria sa coincide cu perioada de creație a acestei importante fresce a îngerului Judecății.
În ce perioadă artistică se încadrează Îngerul Judecății?
Fresca datează din sfârșitul secolului 13 sau începutul secolului 14 (1291/92-1315) și se încadrează în perioada artistică a Renașterii Palaeologe. Această perioadă este caracterizată printr-o reînnoire a artei bizantine, cu accent pe mișcare, volum, expresivitatea formelor și o estetică mai clasicizantă, elemente care se disting și în forma acestui Înger.
Care este semnificația cărții pe care o ține Îngerul Judecății Finale?
Cartea deschisă este elementul simbolic central. Reprezintă cărțile cerești în care sunt înregistrate toate faptele, gândurile și cuvintele oamenilor pe parcursul vieții lor. Citirea acestora de către Înger în timpul Întâlnirii a Doua simbolizează dezvăluirea adevărului și baza imparțială pe care se va face judecata finală de către Hristos.
Bibliografie
- Cramer, John Anthony. Catenæ græcorum patrum in novum testamentum. Vol. 8, E Typographeo Academico, 1844.
- Orthodoxos Ekklēsia tēs Hellados. Hiera Mētropolis Monemvasias kai Spartēs. Mouseio Ekklesiastikēs Technēs, and Theocharēs Mich Provatakēs. Thēsauroi kai keimēlia Museiu Ekkelēsiastikēs Technēs Hieras Mētropoleos Monemvasias kai Spartēs. Hiera Mētropolis Monemvasias kai Spartēs, 1998.
- Ryan, Michael A. A Companion to the Premodern Apocalypse. Brill, 2016.
- Skawran, Karin M. The Development of Middle Byzantine Fresco Painting in Greece. Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1982.
- Wulff, Oskar. Altchristliche und byzantinische Kunst. Akademische Verlagsgesellschaft Athenaion, 1916.
- Asociația de Arheologie Creștină (Athens, Greece). Δελτίον της Χριστιανικής Αρχαιολογικής Εταιρείας. Per. 4, vol. 27, Η Εταιρεία, 2006.
